Condițiile de cazare sunt acceptabile, cu două excepții:
- wc-ul care nu are suficientă presiune încât nici măcar hârtia igienică nu se duce la fund, deci trebuie să stai cu găleata ca la țară după ce îți faci treaba. Trebuie să aduci găleata înapoi de unde ai luat-o!
- izolarea fonică este inexistentă... se aude practic orice mișcă pe coridoare.
Dar cel mai mult am fost iritat de faptul că am fost tratați cu nesimțire și suspiciune de către personalul pensiunii. De parcă eram croiți să stricăm și să furăm. Doamna a sugerat permanent că dânsa este de treabă și înțelegătoare, iar noi suntem o adunătură de nesimțiți. Bineînțeles că până în prima seară în care am plătit era foarte de treaba.
Când a nins și mașinile nu puteau ieși din curte din cauza gheții, doamna era de părere ca noi suntem de vină pentru că suntem soferi proști, chiar dacă si un 4x4 sănătos al altui grup aluneca in toate părțile. Un coleg i-a sugerat băiatului (tot din personalul pensiunii) să curețe curtea, dar i-a fost răspuns că să ia el lopata să sape.
După ce mai venise o parte a grupului nostru, băiatul acesta oprea pe oricine vedea din grupul nostru și ii spunea să vorbeasca cu ei ca să aducă banii mai repede.
În una din zile când eram obosiți si încercam sa dormim băiatul facea curat pe holuri si spăla in timp ce doamna se plimba cu nepoțelul ei de 2 ani prin pensiune (care copilaș fiind, vă dați seama că era gălăgios). Era să intre peste noi in cameră de vreo 2 ori... Ce să mai dormi, izolarea fonică fiind inexistentă. În acea seară, când ne-am intors din stațiune, sala de mese era încuiată și a trebuit să ii dăm telefon doamnei. Apropo, băiatul dormea intr-o cameră mică exact pe lângă sala de mese, să audă daca stricăm ceva cumva.
În ultima zi am fost treziți la ora 9 dimineața de către băiat care ne-a spus o poveste dubioasă cum că trebuie sa ajunga neapărat la Bucuresti la 12, și să încercăm să eliberăm camerele până la ora 11. Bineînțeles că trebuia să îi trezim și pe ceilalți să îi anunțăm. A mai venit odata pe la 0930 să ne reamintească, cu povestea un pic schimbată. Între timp, doamna le spunea altă poveste asemănătoare unor prieteni care tocmai ieșiseră din pensiune. Sala de mese era spălată și aranjată, iar mâncarea noastră era scoasă afară pe hol, langa ușă. Am fost nevoiți să mâncăm in picioare, cu mâncarea înșirată pe un fel de dulăpior.
Doamna era supărata pentru că noi eram nesimțiți și nu ne mobilizam mai repede să plecăm odată, spuna că așa sunt oamenii, nu ai cum să te înțelegi cu ei. Mai ne amintea că ziua precedentă fusese super-înțelegătoare și îi lăsase pe niște prieteni să elibereze camera la ora 14, in loc de 12, iar noi nu suntem în stare să plecăm până în 11.
Și nu stiu cum apăruse misterios o ruptură pe una din canapele, de care iarăși era supărată. Vă spun sincer că nu am făcut altceva acelor canapele decât să stăm pe ele. Nu îmi imaginez cum ar fi putut să se rupă din cauza noastră. Dar vă dați seama că noi eram de vină prin nesimțirea noastra totală, în timp ce doamna era înțelegătoare și de treabă (chipurile).
Până la urmă am plecat in jur de ora 11:15, iar din întâmplare am trecut pe lângă pensiune in jurul orei 12:30, iar doamna era tot acolo.
Nicăieri nu am mai fost tratat cu asemenea lipsă de respect. Am fost mințiți in față ca ultimii proști. Ne simțeam ca niște suspecți... supravegheați.